Codependența, între mit și realitate

 

O credință este un obicei al gândirii, un gând pe care-l repeți mereu, iar ceea ce crezi că este adevărat se manifestă în viața ta, devine real pentru tine.

De aceea este atât de important să fii conștien/ă ce obiceiuri de gândire alimentezi zi de zi, pe care să le înlocuiești cu unele în armonie cu esența ta Divină și pe care să le eliberezi din conștiința și subconștientul tău pentru totdeauna.

Codependența. Nu am studiat foarte multe cărți pe subiectul ăsta, nici nu există încă un volum copleșitor de materiale din care să poți alege, fiind un termen relativ nou introdus în literatura de specialitate, mai exact spre sfârșitul anilor '70 ai secolului trecut. Aici și acum, am să vă împărtășesc mai mult din „școala vieții” și mai puțin din tratatele de psihologie sau psihiatrie. Așa cum spunea și tatăl meu “Cărțile te ajută doar în prima fază, apoi experiența este ceea ce contează“.

În 2016, cănd am întâlnit prima dată termenul de codependent/ă mă vedeam ca pe o salvatoare a întregii lumi, un martir menit să se edifice prin suferință și sacrificiu, o persoana de o importanță colosală fără de care Pamântul ar înceta mișcarea de revoluție în jurul soarelui ... ce nebună eram, Doamne Ferește! 💪😅

Cum am ajuns să am asemenea credințe, să trăiesc într-o psihoză permanentă o viață întreagă și nimeni să nu observe?! Pardon, este total greșit spus „nimeni”, au observat o serie lungă de parteneri toxici, deopotrivă romantici, amicali și profesionali, cărora nu le-a fost deloc greu să manipuleze în favoarea lor o mentalitate de victimă, o conștiință ce nu-și putea înțelege propria valoare și se aprecia doar prin ceea ce făcea pentru ceilalți și cât de mult rupea din ea însăși.

În timp ce să fii de ajutor semenilor sunt gesturi nobile, când aceste acțiuni au atașate așteptări de recunoștere, de manipularea, de martirizare și nu în ultimul rând de micro-managing și control excesiv, devin vicii. Ceea ce în esență este o valoare pozitivă, din cauza intențiilor ascunse devine un viciu nobil, mai ales că cei afectați de codependență le folosesc pe post de scuze, pentru a evita responsabilitatea alimentării propriei nefericiri.

„Codependenții sunt oameni ce se simt responsabili pentru întreaga lume, dar refuză să-și asume responsabilitatea conducerii și să-și trăiască propria lor viață.„1

Acum, privind în urmă, învăluită în căldura iubirii de sine mă pot aventura să aduc clarificări asupra mecanismului ce m-a propulsat în abisul suferinței, din timpul copilăriei și până foarte de curănd. Luna viitoare, Martie 2021, voi aniversa un an de ex-codependentă, un an de zile fără anxietate și fără tutun, o adevărată împlinire personală, o victorie pe drept câștigată. Yeeeey!

Primul indiciu pe care l-am avut că procesul meu de schimbare a mentalității de codependență avansează a fost momentul în care am reușit să întrupez expesia lui Gandhi „Fii schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume”. Clipa în care am înteles că treaba mea este să mă vindec pe mine întâi și că doar așa pot contribui la salvarea umanității, să ofer ajutor doar atunci când sunt invitată și să nu mai accept să dau când mi se cere ceea ce nu am (timp, energie sau resurse materiale indispensabile evoluției mele), a marcat transformarea conștiinței, apoi au urmat și schimbările fizice pe care le-am menționat anterior.

Ca să te bucuri de o stare de sănătate perfectă, corpul și psihicul tău au nevoie să se încadreze într-un raport de doar 20% sentimente și stări negative, timp în care îți este mai activă partea sistemului nervors simpatic, stare denumită de specialiști „luptă, fugi sau îngheată“, mai simplu spus să fii sub influența emoției de frică căt mai puțin timp posibil.

Iar, 80% din timp să întreții gânduri bune, sentimente pozitive, să ai mai activ sistemul nervos parasimpatic, sau altfel zis să fii în starea de „odihnă, digestie și auto-vindecare”, practic să fii sub influența emoției de Iubire. Oare câți oameni știu aceste informații și câți dintre ei pot menține acest echilibru?!

Industrializarea și progresul tehnologic din ultimele sute de ani, pe lângă beneficiile de confort și prosperitate, au produs efecte toxice notabile ce contribuie la dezechilibrul energetic și bio-chimic al trupurilor noastre. Cât și a ritmului vieții în general, fapt ce alimentează conștiința colectivă preponderent cu frică și stres, iar toate astea au dat naștere unor epidemii psihologice și psihiatrice sub forme reactive și represive².

În înțelegerea mea formele reactive și represive ale corpului și psihicului uman în urma expunerii îndelungate la emoția de frică pot genera următoarele dezechilibre:

1. CODEPENDENȚA și/sau ANXIETATEA și DEPRESIA sunt formele reactive. Cei afectați reacționează la sentimentele, comportamente, dorințele, greșelile, problemele, succesele și cuvintele altor oameni, deasemnea reacționează la ce ar putea simții, gândii sau face alte persoane alegând să presupună pentru a evita comunicarea directă. Și nu în ultimul rând își exagerează propriile sentimente, gănduri și probleme, avansând prin viață printr-o serie de crize interioare, proiectate apoi și în relațiile cu ceilalți oameni.

2. PSIHOPATIA și/sau NARCISISMUL sunt formele represive. Pentru că cei afectați își reprimă sinele autentic, în cele mai multe cazuri în mod deliberat, pentru a proiecta o imagine falsă și cu ajutorul căreia să-și manipuleze victimele, respectiv să vampirizeze resursele celorlalți.

Noi Românii, avem destul de puternică forma reactivă – codependența ca situație karmică colectivă de dizolvat, este ușor de observat pentru că majoritatea au în TOP 3 a criteriilor de luare a deciziilor întrebarea „Ce o să zică lumea?!”.

Suntem așa din cauza numeroaselor razboaie de asuprire din istoria îndepartată, din cauza celor 25 de ani de comunism, a clasei politice post Decembriste, sau poate a tuturor situațiilor la un loc?!

Nu știu. Ce știu este că putem să punem capăt lipsei de stimă de sine colective, a nefericirii și a sărăciei, dar asta va fi posibil când fiecare individ va înțelege că schimbarea pe care o dorește și o merită stă în puterea emoțiilor și a gândurilor sale.

„Dacă secolul 20 a fost, ca să spunem așa, Secolul Creierului, atunci al 21-lea ar trebui să fie Secolul Inimii” Gary E. R. Schwartz & Linda G. S. Russek

Micul Creier Din Inimă

În anul 1991 o descoperire științifică, a echipei de cercetători condusă de J. Andrew Armour, M.D., Ph.D., a scos la iveală o rețea de comunicare între 40.000 de neuroni specializați în interiorul inimii similară celor din creier.

Acestui mic creier din inima i s-au identificat două moduri de funcționare distincte.

• Poate acționa independent față de creierul cranian gândind, învățând și memorând

• Atunci cănd se află în armonie (coerență) cu cel cranian ne oferă un important beneficiu al unei singure rețele neuronală foarte potentă, împărțită între două organe separate³.

Această descoperire este atât de importantă pentru că vine să certifice și să demonstreze prin măsurători de laborator, realizate în cadrul Institutului Matematicii Inimii (HMI), claritatea deciziilor făcute cu ajutorul înțelepciunii Inimii (intuiție, inspirație Divină) în comparație cu modelul rațional (logică, analiză) de a decide, ce nu poate calcula decât variante de rezultate similare celor obținute în trecut.

Deciziile luate cu ajutorul inteligenței Inimi nu-ți sunt afectate de filtrele aflate deja în creier (amintiri ale eșecurilor precedente, stima de sine scăzută, frica de a fi judecat /ă și așa mai departe), sunt creative și sunt mult mai sigure pentru bunăstarea și siguranța ta.

Privind printr-o perspectivă minimalistă cele doua organe putem considera că, creierul cranian fiind format din două emisfere distincte procesează informația în mod dual, în înțelegearea mea este simbolul divizării și a emoției de frică. În timp ce inima, respectiv micul creier recent descoperit, este un organ unitar și este simbolul uniunii și a emoției de iubire. Armonizând în mod deliberat cele două instrumente decizionale îți va aduce o mulțime de beneficii și satisfacție pe termen lung.

„Coerența este starea în care inima, mintea și emoțiile se află în aliniere energetică și cooperare. Este o stare care construiește rezistența - energia personală este acumulată, nu irosită - lăsând mai multă energie pentru a manifesta intenții și rezultate armonioase.”Dr. Rollin McCraty, HMI

Tehnică Rapidă Pentru Coerența Creierului cu Inima (HMI)

Această tehnică poate fi aplicată într-o multitudine de medii și circumstanțe, singurele condiții ce trebuie îndeplinite sunt ca atunci când practici să nu manevrezi mașini sau utilaje și să nu să te afli în deplasare pentru siguranța ta și a celorlalți.

Etapele Tehnicii Rapide de Coerență

• Închide ochii, poți sta în picioare sau așezat/ă

• Micșorează-ți ritmul respirațiilor la 5 / 6 secunde cu retenție, respectiv: expiră 5 / 6 secunde | ține pe gol 5 / 6 secunde | inspiră 5 / 6 secunde | ține pe plin 5 / 6 secunde. Reia ciclul de câte ori este necesar, până se instalează starea de relaxare profundă

• Simultam atinge-ți ușor cu degetele (ideal de la mâna opusă celei predominante) Centrul energetic al Inimii (Heart Chakra)

• Vizualizează sau amintește-ti o persoană / situație / animal de companie / întâmplare / loc pentru care poți emite cu ușurință unul dintre sentimentele APRECIERE / ÎNGRIJIRE (nurturing) / RECUNOȘTINȚĂ / COMPASIUNE

• Permite acestui sentiment să crească în inima ta, să te învăluie

• În acest punct ai atins un nivel ridicat de coerență a creierului cu inima și ai acces direct la Înțeleciunea Inimii

• Adesează-ți întrebarea, formulează în gând sau cu voce situația pentru care dorești să decizi și ascultă ce are Inima să-ți spună.

Este o tehnică indispensabilă când lucrezi să-ti crești capacitatea de a iubi, inclusiv în cazul iubirii de sine. Pentru că da, antidotul codependenței este Iubirea De Sine, Iubirea Necondiționată mai exact.

Ca și încheiere țin să menționez că nu a fost această tehnică singura pe care am folosit-o în trancenderea codependenței, dar este una dintre cele cu care am avut cele mai bune și rapide rezultate. 

În egală măsură m-au ajutat și sedințele zilnice de meditație, rugăciunea, iertarea, odihna (somnul nu este opțional), o alimenție puțin procesată și nu în ultimul rând exercițiile fizice.

Mit sau realitate? Pentru că ai citit până la final poți decide chiar tu ce este pentru tine.

Intenția mea este să-ți fie cu folos aceste rânduri, te rog lasă-mi un comentariu dacă da ori ba.

Mulțumesc pentru atenție!  🙏

Te mai aștept pe blog. Namaste 🙌

P.S. Aaaa ... era să uit. Pâna la urmă, cum a fost? Ce a zis lumea?! 😂😋

_______

*¹ Melody Beattie | Codependent No More_ How to Stop Controlling Others and Start Caring for Yourself

*² Richard Rudd | Gene Keys: Unlocking the Higher Purpose Hidden in Your DNA/ The 19^th Gene Key, The Future Human Being

*³ Gregg Braden | Parțial din capitolul III | The Science of Self-Empowerment: Awakening the New Human Story